Tatuajele sunt prezente de mai mult timp decât s-ar putea crede. Haideţi să facem o scurtă prezentare a istoriei tatuajului şi modul în care au fost create.
Să începem cu semnificaţia cuvântului: tatuaj derivă de la cele două mari influenţe pe care le suportă –> polineziană şi tahitiană. Influenţa polineziană este sugerată prin cuvântul “ta” care se traduce prin “a lovi ceva”, influenîa tahitiană simţindu-şi făcută prezenţa prin cuvântul “tatau” care se traduce prin “a însemna ceva”.
Pura întâmplare a facut ca această descoperire să prindă contur în întreaga lume: un bărbat rănit a descoperit această artă prin frecarea rănii cu o mână murdară de cenuşă şi resturi rămase dintr-un incendiu izbucnit în apropierea sa. Semnul marcat a rămas chiar şi dupa vindecarea rănii.
În 1991 a fost descoperit pe un munte dintre Austria şi Italia un bărbat al cărui corp zăcea în acel loc de 5000 de ani. Acestui om i s-a dat denumirea de “otzi omul zăpezii”, iar pe corpul său s-au găsit 57 de tatuaje printre care o cruce pe genunchiul stâng, 6 linii lungi de 15 cm deasupra rinichiului, şi un număr mare de linii paralele pe glezne.
Multa vreme, tatuajele au fost apanajul marinarilor şi infractorilor. De obicei, unele foarte primitive, care foloseau doar câteva detalii, având un aspect bidimensional, fără relief. Lista cu cele mai des folosite simboluri includea: flori, inimi, sirene, corăbii, ancore, şerpi, păsări şi nume.
Japonezii au devenit interesaţi de tatuaje, însa doar pentru aspectele decorative ale acestora. Artiştii japonezi au devenit unii dintre cei mai buni în acest domeniu. Felul în care ei foloseau culorile, perspectiva şi imaginaţia lor a dat acestei practici un nou înţeles. În primul mileniu al erei noastre, japonezii au adoptat practicile şi formele tatuajelor folosite de chinezi.
Deşi în trecut, arta tatuajului era văzută în multe popoare de pe tot globul ca şi o artă ce înfrumuseţa corpul său avea semnificaţii importante, tatuajul o dată cu răspândirea lui şi în Europa a început să primească o semnificaţie negativă.
Tatuajele au capatat contur în Franţa în secolul 18, dar s-au făcut multe speculaţii în privinţa efectelor negative ale tatuajelor, fapt care a condus la interzicerea acestei practici.
Tatuajele erau specifice pentru membrii unor organizaţii, care considerau tatuatul ca un simbol al dedicării totale faţă de acea organizaţie, tatuaje ce reprezentau convingerile religioase, numărul de ani petrecuţi în închisoare, locurile pe unde au umblat membrii acelei organizaţii. Circurile au profitat ani de-a rândul de pe urma tatuajelor, atrăgând publicul prin prezentarea unor însemne tatuate pe corpurile artiştilor.
Arta tatuatului este o practică străveche, dar se păstrează şi-n ziua de azi prin intermediul saloanelor de tatuat care realizează însemne de diverse tipuri.