Piercingul a fost practicat de-a lungul secolelor in diferite culturi. Se estimeaza ca aceasta tehnica este veche de aproape 5.000 de ani. De obicei, piercingul era o forma de a reprezenta diferite calitati, precum bogatia, curajul si puterea.
Se stie de asemenea ca piercingul efectuat in nas isi are originea in Orientul Mijlociu, cu 4.000 de ani in urma, iar incepind de atunci popularitatea lui s-a raspindit in India, unde multe femei isi impodobeau nasurile cu bijuterii scumpe din aur. Tipurile de bijuterii pe care le purtau le diferentia ca rang si statut in cadrul societatii. Portul de bijuterii in diferitele parti ale corpului, in scopul identificarii apartenentei la o anumita categorie sociala, era o practica extrem de raspindita in antichitate. In Egiptul antic, faraonii si familiile regale erau singurele persoane carora li se permitea sa poarte bijuterii in buric, deoarece acestea reprezentau pozitia lor suprema pe care o ocupau in societate. Toti oamenii simpli care incalcau aceasta regula erau omoriti, cu exceptia cazului cind buricul lor era considerat perfect, fapt pentru care aveau sansa de a-si imbunatati situatia sociala.
Triburile din America de Sud si Africa isi faceau piercing in ureche si apoi largeau orificiul rezultat. Cu cit acesta era mai mare, cu atit rangul social era mai inalt. In triburile de bastinasi din America centrala se faceau diferite tipuri de piercing, ca parte a ritualului de trecere la maturitate. Printre acestea se numara si perforarea buzei de jos, care era mai apoi largita pentru a se introduce placute de lemn. Aztecii si mayasii isi decorau buzele cu labrete din aur. De asemenea, in templele antice, preotii si samanii azteci si mayasi cu rang inalt isi faceau piercing in limba ca ritual de comunicare cu zeii lor.
In timpurile stravechi, piercingul era folosit din cu totul alte motive decit este folosit in prezent. Si tehnica s-a schimbat considerabil. In acele vremuri oamenii foloseau bucati ascutite de lemn si os, in timp ce in prezent procedura se aseamana mult cu una de ordin medical, folosindu-se numai ace sterile si de unica folosinta, iar mediul in care se efectueaza este extrem de curat si in siguranta.
Istoria piercingului poate fi privita din multe unghiuri si are numeroase versiuni in toate culturile. Cultura moderna americana a dezvoltat popularitatea piercingului in ureche (mai ales pentru barbati) in timpul erei hippie la sfirsitul anilor ’60 si a miscarii punk rock din anii ’70. Piercingul continua sa cistige teren si azi, cind societatea devine din ce in ce mai receptiva la acest aspect.
Piercingul a fost practicat de-a lungul secolelor in diferite culturi. Se estimeaza ca aceasta tehnica este veche de aproape 5.000 de ani. De obicei, piercingul era o forma de a reprezenta diferite calitati, precum bogatia, curajul si puterea.
Se stie de asemenea ca piercingul efectuat in nas isi are originea in Orientul Mijlociu, cu 4.000 de ani in urma, iar incepind de atunci popularitatea lui s-a raspindit in India, unde multe femei isi impodobeau nasurile cu bijuterii scumpe din aur. Tipurile de bijuterii pe care le purtau le diferentia ca rang si statut in cadrul societatii. Portul de bijuterii in diferitele parti ale corpului, in scopul identificarii apartenentei la o anumita categorie sociala, era o practica extrem de raspindita in antichitate. In Egiptul antic, faraonii si familiile regale erau singurele persoane carora li se permitea sa poarte bijuterii in buric, deoarece acestea reprezentau pozitia lor suprema pe care o ocupau in societate. Toti oamenii simpli care incalcau aceasta regula erau omoriti, cu exceptia cazului cind buricul lor era considerat perfect, fapt pentru care aveau sansa de a-si imbunatati situatia sociala.
Triburile din America de Sud si Africa isi faceau piercing in ureche si apoi largeau orificiul rezultat. Cu cit acesta era mai mare, cu atit rangul social era mai inalt. In triburile de bastinasi din America centrala se faceau diferite tipuri de piercing, ca parte a ritualului de trecere la maturitate. Printre acestea se numara si perforarea buzei de jos, care era mai apoi largita pentru a se introduce placute de lemn. Aztecii si mayasii isi decorau buzele cu labrete din aur. De asemenea, in templele antice, preotii si samanii azteci si mayasi cu rang inalt isi faceau piercing in limba ca ritual de comunicare cu zeii lor.
In timpurile stravechi, piercingul era folosit din cu totul alte motive decit este folosit in prezent. Si tehnica s-a schimbat considerabil. In acele vremuri oamenii foloseau bucati ascutite de lemn si os, in timp ce in prezent procedura se aseamana mult cu una de ordin medical, folosindu-se numai ace sterile si de unica folosinta, iar mediul in care se efectueaza este extrem de curat si in siguranta.
Istoria piercingului poate fi privita din multe unghiuri si are numeroase versiuni in toate culturile. Cultura moderna americana a dezvoltat popularitatea piercingului in ureche (mai ales pentru barbati) in timpul erei hippie la sfirsitul anilor ’60 si a miscarii punk rock din anii ’70. Piercingul continua sa cistige teren si azi, cind societatea devine din ce in ce mai receptiva la acest aspect.